Drumul către recunoștință a unui novice


Căutarea lăuntrică – ce este Recunoștința?

Multă vreme am coexistat cu adâncă nemulțumire de… nu știu ce..

Fii recunoscător că exiști, că ai unde să dormi, cu ce să te acoperi, sau pe cine să iubești!

Era atât de dificil și să captez noțiunea!

În lupta mea de dezvoltare personală, dar și de dezvoltare profesională, am descoperit varianta mea de a înlocui stări variate neluminoase cu cea de mulțumire și aș vrea să o împărtășesc cu voi. Un fel de mini-curs de coaching rapid, pentru cei care au nevoie să exerseze Recunoștința mai mult ca niciodată.

Voi incepe cu sfarșitul, fiindcă, acum mi-am dat seama că tot ce am făcut, m-a dus la această realizare.

Cum mi-am dat seama ce s-a schimbat?

Căutam să denumesc starea care mă mai vizita uneori, de “nemultumire”, într-o dimineață, fiind pasager în masină. Mergeam spre serviciu si imi făceam planurile pentru ziua care incepuse.

Eram nemulțumită! Pe fondul unor cursuri care încă mai lucrau cu mine, m-a dus gândul la recunostință si am început să verific, unul cate unul, fiecare motiv pentru care pot fi recunoscătoare. Le-am luat bucată cu bucată, cu o dorință enormă să stabilesc un fel de comunicare între mine și lucrurile ce mă nemulțumeau. De ce? Pe ce fel de blocaj loveau? Ce mă durea? Oare chiar mă durea cu adevărat sau era doar obișnuința durerii? Deja sună a curs NLP. Self-coaching. În mașină.

A fost pentru prima oară când am avut sentimentul că ma pot opri din enumerat, fiindcă sunt mai mult mulțumită decat nemulțumită.

După multă vreme de cautări, am trecut de la nemulțumire la recunoștință, pentru că foarte mult din nemulțumirile mele nu aveau sens, odată puse în șir indian în fața mea. Le priveam în ochi și se dezintegrau rând pe rând.

Nemulțumirea și-a pierdut într-o singură dimineață sensul pe care îl avea în viața mea.

Am trecut prin zi ca o supraviețuitoare.

Acum mă pregătesc treptat să devin câștigătoare și îmi aranjez “paginile” in Marea Carte a Vieții”, cu Recunoștința pe palme.


Facerea de bine…

În această călătorie am avut atât de multe de învățat și am devenit recunoscătoare fără intenție, am onorat fără direcție, și am dăruit fără să aștept ceva în schimb.

Mi se cerea să fiu calmă atunci când eram furioasă, să fiu recunoscătoare când eram nemulțumită, fără să primesc ceva care să mă ajute. Nici cele mai alese tehnici de dezvoltare personală nu mi-au fost de folos în mijlocul haosului.

Se mai întamplă si astăzi, dar înteleg de unde vine, vine din neputiința de a face ceva pentru celălalt care are nevoie să facă ceva singur. Iată ceva la care merită să medităm și către care să ne îndreptăm inteligența emoțională. Facem ceva pentru cei care au nevoie…doar de ei înșiși?

Cu toate bunele intenții, neștiind altceva ce să facă, cine era acolo lângă mine îmi spunea mereu: “Calmează-te!” – acesta era uneori cuvântul pe care îl auzeam în momentul de maximă enervare (a se reține – totul avea sens în mintea mea!)


Însă această necunoaștere de a spune sau a face ceva potrivit stării mele, cel de lângă mine considera că, a mă calma era cea mai bună soluție. I-aș recomanda o școală de coaching!

Ei bine, nu a fost vreodată, pentru mine, eficace, aceast îndemn de a mă calma!

Abia după ce am studiat, am reusit să observ, în jurul meu si in mine, suficiente comportamente și acțiuni, prin introspecție, NLP, coaching, constelații, și mai ales trăind, au început sa capete sens.

Am învățat să onorez în viața mea: faptele bune pe care altădată le luam ca atare, vorbele frumoase, căldura unui ton, privirea binevoitoare, ajutorul pe care nu am știut să îl cer, dar pe care l-am primit când am avut mai mare nevoie. Am ignorat în timp îndemnul de calmare, pentru că știam de unde vine și că celălalt face tot ceea ce știe și ce poate în acel moment ca să mă ajute.

Cu bucurie vă spun că balanța a început să se încline către recunoștință iar nemulțumirea să piardă din greutate!

Dacă sunteți pe același drum ca și mine, păstrați-vă calea, cu siguranță este a voastră! Uneori nu vezi unde te poartă, însă când vei ajunge la destinație, vei ști că ai făcut alegerea corectă!

Cu drag,

CriSta

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *