Copii se joaca

A ne juca sau a nu ne juca?

Adulții uită de multe ori să se mai joace și rămân cu ceva lipsă

– Lipsește acea dorință pură de a experimenta..

Fiecare este întrebat măcar odată ce își dorește să devina când va fi mare, unii își pot urma visele, altora nu le este permis….

Oricum ar fi, viața are modul ei de a te aduce alături de idolul tău și peste ani, poți avea șansa să stai la aceeași masă cu exemplul de neatins, iar eu să fiu o norocoasă observatoare..

Admirația citită pe față unui bărbat pregătit să instruiască armate de bucătari, călătorind și servind bucate alese, care mai de care pe mările și oceanele lumii, șezând lângă cel pe care l-a admirat toată copilăria…m-a lăsat fără cuvinte..

M-am bucurat că un copil de bucuria lui atât de curată care mă transpunea în lumea inocentă a copilăriei doar privind.

Pentru noi, joaca are mereu o finalitate, o învățătură, deși, nici pentru copii joaca nu este doar atât! Ea îi pregătește de interacțiunea cu ceilalți și de integrare. Așează lucrurile pentru ceea ce va deveni sistemul lor de credințe și valori..

La maturitate suntem serioși, pierdem din inocența învățării prin joc și intram într-o cutie unde jucăm doar dacă avem un interes explicit personal.

Atunci când ajungi în împrejurări similare cu cele care te-au marcat copil fiind, vei găsi sentimentul autentic iar comportamentul se transformă oglindind stările din trecut fie ele bune sau mai puțin bune..

A ne juca sau a nu ne juca? Asta e întrebarea!

Cris

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *