Aici și, totuși...unde?

Aici și, totuși… unde?

Aici și, totuși…. unde?


Anul trecut a fost un an pentru descoperiri, pentru reinventări, un an grozav în care am avut privilegiul să întâlnesc oameni minunați. Mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte, pentru că mi-ați permis să fac parte din viața voastră.

Cumva, îmi lipsea credința că oamenii pot fi minunați, iar 2017 mi-a arătat, fără tăgadă, că sunt înconjurată exact de acești oameni despre care nu știam că există.

Priveam printr-un filtru care nu îmi oferea o imagine exactă a realității.

Poza mea are o poveste, ea începe într-o dimineață, la ora 3, când am hotărât să mă trezesc și să mă gândesc la visul pe care l-am avut.

În spatele unor cețuri dense, erau acești oameni pe care abia îi zăream, pe sfert, pe jumătate, văzându-și de ale lor. Abia i-am zărit și fugeam de mâncam pământul de frică să nu mă prindă.

M-am speriat, am suferit, m-am gândit, am văzut.

M-am văzut pe mine la fel ca pe ei, lipsindu-mi părți din mine de care, conștient, nici nu știam că există.

Și apoi, m-am liniștit, nu eram într-un loc străin, eram acasă, înconjurată de copii, părinți, bunici, pe sfert, pe jumătate și, totuși….întregi.

“Aici și, totuși…. unde?”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *