Trăiește cu normă întreagă

Fiecare vrea să trăiască, să fie acceptat și iubit pentru ceea ce este, însă puțini au curajul să facă ceea ce este necesar ca să reușească, de aceea își împarte viața pe sectoare și oferă cât poate: acasă, cu prietenii sau la serviciu.

Nu de multe ori ajungem în burnout fiindcă sectoarele se întrepătrund și ne “trezim” după un timp fără să ne mai recunoaștem discursurile pe care le rostim. Suntem atât de obișnuiți cu minciunile albe sau manipulările nevinovate, încât nici măcar nu le mai observăm și continuăm din inerție, fără chef de viață, fără implicare autentică în ceea ce experimentăm fiindcă nu știm ce vrem cu adevărat!

Relațiile – business sau personale – sunt la fel dacă ai aceeași optică și te ghidezi după valorile tale: direct și fără manipulări iar ceea vei găsi este ceva ce nu se va schimba niciodată – pe tine!

 

Schimbarea

 

Permanent ne schimbăm, schimbarea face parte din noi și cu toate acestea ne împotrivim cu toate forțele pe care le-am dozat cu grijă în sectoarele pe care le menționam mai devreme.

Noi ne schimbăm și relațiile noastre se schimbă.

Dacă schimbarea nu este integrată în toate “cotloanele” vieții noastre, în primul rând relația cu Sine are cel mai mult de pierdut fiindcă în timp ce tu aplicai noi abilități într-un sector, celelalte au rămas agățate într-un concept bun care s-a deteriorat cu timpul, iar rezultatul implacabil este același: Desincronizarea – rezultat direct al schimbării unilaterale.

Atunci când schimbarea este integrată, te reprezintă pe tine din ce în ce mai mult, acțiunile tale vor fi unitare iar pașii te vor îndreapta mereu către aceleași valori și către oamenii de care ai nevoie.

 

Nevoile, așa cum le-a definit Maslow se pot împlini în mediul profesional și personal deopotrivă, iar cine crede că reușește să le separe, se înșeala pe sine!

 

Angajează-te cu toată inima

 

Ce înseamnă să fii angajat?

ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. 3. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.

Sensul cuvintelor este puternic în măsura în care noi îi conferim puterea: eu aleg să mă refer la “a fi angajat” cu sensul de “a fi implicat”!

Studiile spun că în proporție variabilă de doar 3-6% suntem conștienți de alegerile pe care le facem. Restul de 96% dintre alegeri sunt făcute tot de către noi, însă în baza tiparelor de comportament pe care le-am asimilat de-a lungul timpului.

Dacă te gândești la “mersul pe bicicletă” ca fiind un tipar de comportament, știi deja că acesta “nu se uită niciodată”!

Același lucru se întâmplă cu regulile și tiparele din societate, le aplicăm fiindcă toată lumea o face și învățam să trăim cu ele până la un moment dat, când acționăm din inerție, fără că intenția să fie prezentă în acțiunea respectivă.

Intenția care stă la baza unui tipar este cea inițială – aceea de a face lucrurile ca toată lumea pentru a te integra.

Cel care nu se integrează are și o denumire – “oaia neagră”, că doar restul suntem oricum oi, ce se duc oarbe către prăpastie fiindcă cele din față tot merg fără oprire neîntrebandu-se unde vor ajunge.

Să fii angajat înseamnă să fii implicat în propria ta viață și modul în care faci alegerile dovedește cât de conștient ești de nevoile tale profunde.

 

Înțelege-ți nevoile

 

Piramida lui Maslow definește 5 nevoi de bază:

V.  Nevoile fiziologice (aer, hrană, mâncare, sex, somn, etc)

VI.  Nevoia de a fi în siguranță (integritate corporală și confort)

III.  Nevoia de apartenență (grup social)

II.  Nevoia de apreciere – validare(respect, stima de sine)

I.  Autorealizare (moralitate, creativitate, non-judecata, acceptare)

 

 

Ultimele 4 nevoi se sprijină pe baza necesitaților, fără de care nu putem să ne gândim la nemurirea sufletului care este în zona autorealizarii, de aceea fiecare dintre ele au expresii diferite în viață noastră și modalități diferite de împlinire.

Modalitățile în care nevoile sunt împlinite sunt cel mult similare, niciodată identice, de aceea să înțelegi cu adevărat care sunt nevoile tale profunde este o muncă personală pe care fiecare are nevoie să o facă.

Pentru mine aceasta conștientizare a nevoilor s-a declanșat într-un moment cheie, atunci când prin din simplu unui angajat am devenit Reprezentant al angajaților.

Nu mai știu cum s-a întâmplat să mi se propună să candidez la alegeri… întotdeauna am avut convingeri personale și le-am susținut fără să fiu părtinitoare, oare de asta?Probabil că atunci când unul dintre lucrurile care îți aduce sens în viață este să îi asculți pe ceilalți și să dorești să faci o schimbare, alegerile te conduc să iei decizii neașteptate.

– De ce să îți asumi riscuri ca să schimbi lumea?

– Fiindcă dacă nu ai face asta, lumea nu s-ar schimba!

Așa am decis să candidez la rolul de Reprezentant al angajaților fiindcă cineva s-a gândit că aplombul și determinarea mea va folosi și celorlalți, si, de ce nu?

Deși nu mă gâdeam că mă cunosc atât de mulți ca să primesc voturi odată, am primit  de trei ori.

Am reușit să îi susțin și să îi ajut cu expertiza mea și abilitățile de mediator, de la contractele de servicii medicale până la drepturile angajaților în general și al mamelor în special, eu însămi devenind mamă de două ori, dar nu mă așteptam să primesc eu atât de mult.

 

Când nu știi cu ce să începi, oriunde este bine!

 

Fiecare an de negociere demara cu bilețelele anonime de solicitări diverse. De la mai multe zile libere la beneficiile pentru angajați erau prezentate și despicate în consiliul de administrație.

Și iată cum se perindau sugestiile și refuzurile cerințelor cu dovezi că erau nefondate.

Acum că e vară ne gândim la relaxare, ne gândim la fabuloasele Zilele de concediu pe care le așteptăm un an! Le planificăm toată viața doar ca să constatăm că nu sunt destule.

Așa considerau și colegii mei și eu la fel ca ei, însă în ședințele de consultare aflam că sunt prea mulți cei care nu efectuează concediul anual.

Cum o zi de concediu în + nu este cu adevărat necesară, ci doar un moft nu înțelegeam și m-a făcut să mă întreb: cum o cerere nu este de fapt o cerere?

Acea cerere era de fapt un strigăt gâtuit de ajutor!

Am început să întreb apoi “De ce?” ca să aflu că unii nu își făceau planuri fiindcă erau foarte ocupați, iar alții își lăsau câteva zile de rezervă pentru anul următor “ca să fie în caz de necesitate”.

Deși acest tip de instanțe era gestionat separat, ca niște zile libere cu scop: de mers la grădiniță, de căsătorie (astea erau…dar, na!), de urgențe și situații excepționale, nu erau asumate decât în foarte mică măsură…

Ziua extra cerută s-a transformat într-un beneficiu flexibil care oferea libertatea cheltuirii lui așa cum dorește fiecare: să cumpere!

Iată cum ceea ce exprimăm nu este ceea ce vrem cu adevărat, fie pentru că ne este teamă să fim refuzați, fie că nu știm efectiv care ne sunt nevoile!

De-a lungul anilor, una cate una au ieși din contract fiindcă personalul alegea să nu le folosească fiindcă au primit în schimb ceea ce aveau nevoie: libertatea de a alege și banii.

Asta se întâmplă în urmă cu mai bine 7 ani.

În cei 7 ani care au urmat, contractul s-a modificat și beneficiile flexibile au îmbrăcat alte haine.

Timpul a arătat că ceea ce credeam că aveam nevoie ca angajați, nu era de fapt ceea ce aveam nevoie cu adevărat.

O persoană implicată = angajată în propria existență înțelege ce înseamnă o alegere, și-o asumă și acceptă rezultatele pe care le produce.

O persoană care știe care îi sunt nevoile va pune punctul pe “i”, sau va răsuci cuțitul, exact în rana care trebuie pentru a primi ceea ce este esențial.

Ce câștigi din asta?

 

Minute, ore, zile, săptămâni, luni și ani de viață asumată, nu de bănuieli!

 

 

2 thoughts on “Trăiește cu normă întreagă”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *