Cafea cu viață de dimineață

Diminețile mele preferate încep cu o cafea , de fapt…. fiecare dimineața

Pare să fie singurul moment în care casa este încă tăcută, iar cafeaua aburindă ne îmbie să ne trezim și să ne auzim gândurile fără zumzăitul energiei neobosite ale celor doi teroriști care ne împlinesc existența.

În vacantă, am planificat activitățile fără presiunea unor obiective, la liber și fiindcă Alex este “seniorul” de aproape 7 ani, a ales să stea la mamaie câteva zile, în timp ce noi doi am rămas cu buburuza acasă.

Ea învață să se bucure de statul acasă fără tatonările și șicanele de rigoare cu frate-său.

Am stat fiecare mai mult sau mai puțin cu gândurile noastre.

Am avut răgaz să ne așezam ideile de după sărbători și timp să fim și puțin filozofici…

… De unde își iau oamenii rezervele de energie pentru copii, în timp ce ei înșiși sunt copleșiți de rolurile pe care le au peste tot unde se duc?

Eu mă gândisem la asta în ultimele săptămâni, iar în dimineața asta, el formulează întrebarea:

“Oare sunt  oameni de spirit, înțelepți… care au familii, cu copii și de toate?”

“Adevărul te face liber. dar singur…

terorismul politic şi terorismul erotic

m-au învățat frica reală. chiar dacă

vorbele și înțelesurile lor mă ajungeau greu din urmă,

mult timp am crezut încă în ardente platitudini

ca: patria, bună mamă sau te iubesc,

repetate mereu în urechea mea.

toate chipurile liniștii erau amenințătoare,

părul îmi cădea sub ploaia acidă a nervilor.

târziu, cu efort, am învățat revolta şi am admis:

dacă adevărul te face liber, te lasă și singur.

acum, tot ce știu bine să fac e să mă uit pe geam

fiindcă eu cred în lume ca într-o margaretă.”

de MARIANA CODRUŢ

 

Când alții o spun mai bine, prefer să nu reinventez poezia ci să merg mai departe.

Eu cred că în vâltoarea traiului zilnic, momentele de înțelepție apar sporadic.

Ele vin doar dintr-o profundă conștientizare a alegerilor pe care le facem și au nevoie de timp pentru procesare…

Ultima gură de cafea a fost savurată înainte ca pașii tiptili de patru ani, pe care eu nu i-am auzit, să o aducă pe Diana în brațele mele ca o vijelie….

Ce m-am speriat! Ha-ha-ha….

Zi frumoasă să ai!

Cris

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *