Coach-ul nu este Duhovnic


În acest articol îți voi povesti despre nevoia de a fi ascultat, despre soluții și despre diferențe

 

Încep cu diferențele fiindcă de acolo vine nevoia de a fi ascultat și înțeles cât și confuzia legată de rolurile de coach si duhovnic.

 

Cu toții suntem diferiți și uneori ne este greu să acceptăm că ceilalți nu sunt ca noi, că au alte trăsături față de cele pe care noi le găsim drept pozitive și ajungem să respingem ceea ce nu înțelegem.

Dacă te-ai gândi la noi toți: Omenirea, ca la un organism, iar miliardele de celule ar fi oamenii în care:

 

  • Fiecare este într-un stadiu de dezvoltare diferit decât celălalt.
  • Fiecare activează pentru funcția pentru care a fost creat – în perfect sincron cu ceilalți, te-ai aștepta să se mai ivească o inimă sau doua? Doar ca să fie asemenea? Și apoi, ce să facă două inimi într-un piept?

 

Când acceptăm că suntem cu toții diferiți și că frumusețea vieții constă tocmai în aceste diferențe, că modul în care ne îmbogățim existența este tocmai acela de a ne permite să experimentăm și să învățăm să ne bucurăm de această diversitate, vom putea trece la următorul nivel de conștiință!

Viață este cel puțin complexă, pentru noi toți!

Sunt unii care spun că este simplă și sunt perfect de acord: ESTE! Fiindcă EI au descoperit deja acea simplitate, NU LE-A FOST DATĂ!

 

Cineva m-a întrebat într-o conversație recentă Ce face un Coach?

 

I-am explicat ca la carte răspunsul creat pentru public speaking și a fost probabil atât de sec încât a urmat întrebarea:

 

”- Dar nu asta face și un duhovnic?”

 

Răspunsul deja nu mai este relevant fiindcă de vreo două săptămâni s-au petrecut lucruri care m-au ajutat să pun în perspectivă această întrebare și să fac o poveste dat fiind topicul complex, iar aici mă voi folosi de dicționar.


duhóvnic sm, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.


Coach : consilier, ghid, mentor, profesor, antrenor.


 

Două cuvinte, două semnificații, două ”pălării” care pot fi suprapuse ori ca atare să fie folosite.

 

Eu am ales-o pe cea de coach, mie îmi place sensul și știu că dacă îl caut destul îl găsesc, de altfel asta fac în fiecare zi din viața mea cât și în sesiunile cu clienții mei.

Și… nu, un coach nu este un duhovnic ci o persoană care:

  1. te ascultă,
  2. te învață să îți recunoști percepțiile asupra chestiunilor care te împiedică să iei decizii și să le schimbi,
  3. te ajută să îți construiești un nou sistem de credințe care să te susțină în orice tip de alegeri vei face în viață și
  4. începe cu percepția asupra a ceea ce este bine și rău.

 

Dacă nu știai deja cum se mănâncă un elefant, află că el se mănâncă bucățică cu bucățică!

 

Nu mă întreba cine ar vrea să mănânce un elefant fiindcă nu despre mâncare este vorba ci despre alt proverbial elefant: cel din cameră. Cel pe care îl ocolim cu toată încăpățânarea când nu vrem să acceptăm că suntem ancorați în obiceiuri care numai bine nu ne fac și ne încarcă în fiecare zi!

 

 

Acest elefant ne sufocă relațiile, înăbușă bucuria și alungă oamenii din viața noastră fiindcă sunt diferiți.

 

Uneori nu știm nici noi ce este în adâncul sufletului nostru, ne trezim că ”vorbește gura fără noi” sau ne umbrește tristețea tocmai în momentele care ar trebui să fie cele mai fericite din viață noastră și ”nu pierdem timpul” să ne gândim de unde vine ci le atribuim orbește unor factori pe care îi culegem de la TV sau din mediul social fără că măcar să le pătrundem sensul.

Sufletele noastre, unice, poartă cu ele multe greutăți și deși asemănătoare, greutățile poartă semnificații diferite în funcție de ceea ce credem noi despre ele așa că ele sunt adesea reformulate în sesiunile de coaching ca fiind provocări, situații, etc… tocmai pentru a le lua din conotația adâncitoare și a face din ele obstacole mai mici care se pot depăși mai repede.

Un coach își sprijină clientul să își rescrie sistemul de credințe ”bucățică cu bucățică” și să schimbe percepțiile.

 

 

Când mergem la un duhovnic, o facem de cele mai multe ori pentru a ne elibera de greutatea pe care o simțim atunci când vina sau rușinea este copleșitoare, el ascultă și este prezent.

Plecăm de acolo parcă mai ușori fiindcă am descărcat poverile și știm că am ”golit coșul” până data viitoare când ne vom întoarce, iar despre aceasta vei citi în următorul articol.

Când mergem la coach, plecam cu soluții și știm ca și data viitoare vom afla încă ceva nou despre noi!

 

 

 

Îți mulțumesc pentru că ai citit acest articol până la final, iar dacă te-a ajutat, sau nu, te invit să o împărtășești cu noi toți

#sharingiscaring

 

Cu drag,

Cristina

 

 

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *