Detașează-te și fii Liber!

Am avut un seminar cu tema „Luptă versus Acceptare” și, înaintea acestuia, mi-a ajuns cumva în atenție Fabula „Soarele și Vântul” a lui Esop care mi-a confirmat într-un fel, ce este puterea.

O povestioară despre cum Soarele și Vântul din Nord discutau într-o zi, care dintre ei este cel mai puternic.

Deodată, Soarele a văzut un călător pe drum și i-a propus Vântului o metodă prin care să decidă care este cu adevărat puternic.

Așa că, oricare va face pe călător să își dea haina jos, va fi cel mai puternic.

Începi tu, spuse soarele, așa că, s-a ascuns după un nor iar Vântul a început să sufle cât putea el de tare, însă cu cât șulfă vântul mai tare cu atât călătorul își strângea haina în jurul lui până când vântul a renunțat, vlăguit.

Apoi a venit rândul soarelui și el a făcut ce știa mai bine, a strălucit în toată splendoarea, iar trecătorul s-a încălzit și și-a dat jos haina.

Bunăvoința are un efect mai mare decât Forța.

Când mi-a spus un prieten în urmă cu aproape 20 de ani că răspunsul tuturor întrebărilor mele, frustrărilor și nemulțumirilor este detașarea, a fost pentru mine un cutremur de proporții.. un cuvânt pe care la momentul respectiv l-am simțit atât de greu!

Așa că i-am atribuit un sens abstract mai degrabă, fiindcă nu puteam cuprinde un înțeles care însemna să mă detașez de tot ceea ce mă înconjoară, ar fi fost egalul nepăsării, iar asta era prea mult pentru o tânără de vreo 20 de ani.

Anii au venit și au trecut, lucrurile s-au schimbat în jurul meu, am preluat fără să îmi dau seama dorința de schimbare, mi-a fost greu apoi să înțeleg că uneori oamenii fug de schimbare și se refugiază în tradiții, vechi valori, judecați, „așa e bine”, „noi nu facem așa”.

Și dacă facem?…

Am respectat așa cum am înțeles eu noțiunile pe care mi le-am însușit de la părinți, bunici, școală, și când „am ieșit în lume”, am văzut că sub eticheta națională se ascunde același OM.Un om cu dorințe, frici, aspirații, realizări și eșecuri deopotrivă.

Un instrument foarte util în căutarea mea, a fost să mă certific în Project Management „Green Belt”.

Am aflat cum se pornește de la ceea ce știu eu, ce știu ceilalți, ce presupun eu și ceilalți, la realitate. Și de atunci am început să văd în nuanțe de gri, unde lucrurile nu mai erau albe sau negre, nu mă mai agățăm de rezultate, am învățat să aștept și să văd ce iese.Am permis inerției să se instaleze puțin câte puțin și mi-am permis mie să observ ce se întâmplă atunci când fac altfel, iar când simt că m-am blocat, o las să intervină din nou, altfel, sunt o persoană care iubește schimbarea și știe să primească un NU, fiindcă Observatorul își face treaba.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *