Generozitatea sau do care

Don’t mind, do care!

Don’t mind, do care!

Generozitatea a fost întotdeauna ceva ce am admirat, deși nu pot spune că i-am captat cu adevărat înțelesul în trecut.

Obișnuiam să rămân uimită cum persoane modeste, se pot lipsi cu ușurință de puținul pe care îl au.

Într-o conversație recentă, mi-a sunat precum un clopoțel în urechi „don’t mind, don’t care…” cum ar putea să te „deranjeze” dacă nu îți „pasă”.. și, dangătul ăla ușor îmi răsună că un ecou: unde este diferența?

Le iau pe rând, de ce nu mi-ar pasă, fiindcă ar fi ceva în plus față de ceea ce aș avea și, simplul fapt că am suficient, greutatea lipsei lui nu va cântări atât cât să îmi pese dacă va lipsi, am avut deja suficient.

Din categoria „eu nu mai vreau, îl vrei tu? Că… eu oricum îl arunc” (odată, simple cuvinte aruncate de cineva, astăzi, în mintea mea, deja o categorie).

Și apoi, „don’t mind”, nu m-ar deranja să împart cu tine puținul pe care îl am, o pâine, să zicem, sau timpul meu prețios. Toate fiindcă îmi doresc să ne bucurăm împreună de ce este în jurul nostru și să nu lipsească cu desăvârșire de nicio parte și, atunci, ție îți dăruiesc o parte din timpul meu și îmi pasă și nu mă deranjează că o fac.

„Don’t mind, do care!”


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *