Efort de Parenting modern

Este greu, taare greu să educi un copil în zilele noastre.
Eu fac parte din generația “cu cheia la gât” iar părinții mei întotdeauna au avut grijă să aibă copilul parte de ce este mai bun, să studieze şi să aibă succes.
Cu timpul însă, unul din principalele mele limbaje de iubire, nu au stat atât de bine (atâtea eforturi au cerut sacrificii), aşa că, nu am simțit că aş avut vreodată destul timp cu ei.
Odată cu rolul de mamă, mi-am dorit să le dau şi eu copiilor mei ceva ce mie mi-a lipsit, timp!

Interesant totuşi că, dacă nu am învațat să primesc acest DAR, nu îmi iese foarte bine, aşa că, privesc în jur după inspirație, şi iată ce observ:
Undeva în jurul prânzului, într-un magazin de jucării se derulează în timp ce stăteam la casă:
– Matei, ridică-te de Jos!
– Număr până la 5: 1, 2, 3, 4, 5 !
Copilul se tăvăleşte în continuare pe jos nemulțumit.
– Hai Matei….ridică-te de Jos, te rog! (spune surioara) fac pe mine! Alege-ți o jucărie și hai să plecăm!
Matei nu se dă bătut.
– Matei, te rog frumos! Hai să mergem!
Şi exasperată, mama îl ridică până la urmă și pleacă cu el din magazin, în brațe….

Am fost alături de mămică în exasperarea ei de a nu avea metodă potrivită de a urni “bulgaraşul de personalitate” de pe jos.
M-am gândit la mine, ce aş fi făcut în locul ei… dar eu nu eram în locul ei, iar copilul ei nu este precum copilul meu. Fiecare este unic, cu propriul set de credințe, dorințe, trăiri.
Avem nevoie să le găsim pe cele potrivite nouă.
Avem nevoie să ne descoperim, fiecare pe sine, cu bune și mai puțîn bune, toate alcătuiesc un melanj perfect pentru cine suntem noi la momentul prezent.

Eu continui să mă uit și în jurul meu, dar în același timp mi-am creat o bază de suport, oameni care m-au ales și pe care i-am ales și eu la rândul meu, oameni cu care împărtășesc aceleași valori, care respectă adultul din mine, înțelege părintele din mine și permit copilului din mine să se joace.
Momentul Zero pentru această găsire a venit cu “trenul” coaching-ului, iar practică m-a făcut să învăț și eu să ofer la rândul meu, în felul meu.

Toate bune, dar eu zic că nu strică să te mai uiți şi în jur să îți verifici competențele, ca la extemporal, la şcoală. Şcoala vieții!
Tu cum faci?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *