Faci pentru altii, faci pentru tine

Când ceea ce faci pentru alții, faci de fapt pentru tine

Când ceea ce faci pentru alții, faci de fapt pentru tine


M-am întrebat adesea: „Mai spun încă o dată?”, „Când să mă opresc?”, „Dacă vezi că nu merge, de ce continui la fel?”, „Să renunț?”
A trecut multă vreme de când draga mea maitza nu mai este și, cu multă vreme înainte de a pleca, nu înțelegeam cum „să faci să fie bine” când ție nu îți este și de ce să o faci atunci când toți suferă.
Sunt vreo 20 de ani de atunci, o viață de om în care această întrebare mi-a venit în minte iar și iar, cu o repetitivitate aproape religioasă.
Abia recent, am început să cunosc persoane care doresc, la fel ca mine, să afle despre ei și, deodată, totul începe să capete sens.
Este ca o bază de date în care individualitățile și experiențele noastre se reunesc și iese numitorul comun sub forma unei dorințe, unei voci, un impuls, o imagine, un… cineva; și apoi, îmi dau seama că am învățat.
Am învățat să nu mă opresc din a întreba, pe mine sau pe oricine altcineva, am învățat că, atunci când ești prezent cu toată ființa ta, odată lecția însușită, aduce pacea și toată neliniștea, cauzată de necunoaștere, se risipește.

Am încercat să ajut și mi s-a reclamat intruzia, am fost certată și repudiată și m-am oprit din drum. Apoi, am întâlnit alt drum și am luat-o de la capăt și mi s-a reclamat revolta prin tăcere, ignorare, marginalizare. Am găsit alt drum și altul, până când am obosit și m-am oprit, m-am întors la ceea ce am și am găsit acolo resursa care m-a ajutat să continui și am continuat, și am găsit oameni minunați. Și m-am găsit pe mine, iar eu mă simt la fel ca ei. Mi-am găsit viață! Viață mea mă iubește, iar eu m-am îndrăgostit de ea!
Aveam o viziune și mereu mă întrebam dacă este corectă. Din dorința de a avea o viață mai bună împreună, am căutat resurse, atunci când credeam că nu mai am unde, cineva mi-a indicat direcția, am fost acolo împreună și am primit mai mult decât mă așteptam.
„Am vrut să ajut și m-am ajutat tot pe mine” – sună chiar egoist și, totuși, unde este egoismul când vrei să nu îi mai doară pe cei pe care îi iubești? Când suferință este în ține și în jurul tău?

„Ai de ales”, spunea cineva în urmă cu mai bine de un an, acum are sens, poți alege să stai, să fii resursă pentru ei și pentru tine sau poți alege să pleci, să cauți altceva, să construiești noi relații, să descoperi alte resurse, iar atunci când îți va fi greu și simți că ai obosit, mai stai puțin, mai uită-te în jur, resursa poate fi chiar în față ta sau după colț, așteptându-te, trebuie doar să te uiți, să îi dai o șansă.
Eu am ales să stau, fiindcă iubirea de viață și respectul față de sine sunt resurse inepuizabile, le simt cum îmi umple sufletul de bucurie și nu mă satur de ele.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *