„Metafora unui dragon” sau „De ce, de ce?

„Metafora unui dragon” sau „De ce, de ce?


De când am început să practic Coaching, am constatat cât de mare poate fi impactul folosirii unei metafore în exprimarea unei situații de viață.

„Frăția inelelor” este, cred, seria mea preferată de filme.

Punerea în scenă a unei metafore care simbolizează „războiul” nostru zilnic, cu firea noastră, cu noi înșine.

Împreună, putem câștiga, chiar dacă dragonul este impresionant, mințile noastre și mai cu seamă inimile noastre neînfricate pot triumfa lucrând la unison.

Trăim în cele mai bune timpuri pe care omul, așa cum îl cunoaștem noi, le trăiește. Criminalitatea scade din ce în ce mai mult, conștiinta umană crește în mod constant, și totuși, noi primim informații din media care ne fac să credem că este din ce în ce mai rău, deoarece creierul este setat să filtreze informațiile, astfel încât să fie pregătit să reacționeze.

Să iau că exemplu fenomenul “pungilor de plastic”, un instrument atât de practic devenit fatal pentru atât de multe specii, inclusiv pentru noi oamenii (pe termen lung), fiindcă ne limitează habitatul și accesul la resurse, se apropie de rezoluție, pungi din plastic fabricate din rădacină de yuka.

Și revin la „războiul” nostru cu noi înșine – cine va câștiga? Ad-literam, înseamnă că, oricine va câștiga, dintre mine, roboțelul condus de instinctul de conservare („fac tot ce trebuie pentru mine”), și conștiința noastră care ne oferă potențialul de a există ca ființe creatoare, inovatoare, spirituale, întregul va pierde o jumătate.

Cine sunt eu – cine poate răspunde la asta? Constiința sau „Roboțelul”?

Cum ar supraviețui constiința fără „roboțel”?

Și atunci, cine urmează?

Omenirea este în constantă evoluție, uitându-ne înapoi, vedem o luptă pentru supraviețuire, o luptă pentru resurse, o luptă pentru supremație și …. cel mai apt a supraviețuit și o face în continuare, totuși, pentru resurse nu mai este nevoie să vânăm, am învațat să cultivăm ca să trăim, să modificăm mediul pentru a cultiva, iar asta se face acum cu mare usurință.

Instinctul, bunul nostru Protector, ne-a ajutat să supraviețuim  și să putem astăzi să existăm în această abundență de materie și oportunități pe toate planurile.

Ce putem face mai departe, după ce am acordat respectul binemeritat Protectorului nostru?

Pentru a fi entități complete, avem nevoie să fim în echilibru, așadar ne adresăm Conștiinței.

Care sunt resursele de care ea are nevoie ca să „prindă din urmă” „roboțelul”?

Personal, sunt într-o căutare constantă să aflu „de ce”.

La un moment dat, m-am oprit să întreb de ce una, de ce alta și m-am întrebat: De ce, de ce?

Din vremuri pe care nu le putem dată cu Carbon încă (pentru că nu le-am găsit), Bărbatul a asigurat supraviețuirea, iar Femeia a asigurat căminul. Împreună, au echilibrat viață și s-au inmulțit, perpetuând metode și obiceiuri.

Aș face o paralelă între acest ansamblu funcțional și cel de mai sus, așa că:

Bărbatul și Femeia vs Roboțelul și Conștiința

Astăzi, roboțelul din noi ne ajută să supraviețuim, iar Constiința completează întregul.

Dus la extrem, dacă ar fi fost întrecut numai vânători, resursele s-ar fi terminat, iar lipsa de resurse, duce la extincție.

Într-o condiție atât de precară, oamenii au format grupuri pentru a supraviețui, iar prin asta, Constiința lor a evoluat de la a face lucruri doar pentru sine la a există într-o comunitate.

Nevoia noastră de supraviețuire și-a „ostoit setea”. E momentul Conștiinței să o facă.

Astăzi, suntem în siguranță, nu ne asteaptă un dinozaur la colț când ieșim din casă, dacă este secetă în țara mea, cu siguranța undeva plouă și voi primi hrană de acolo, globalizarea și comunicarea ne permit să schimbăm sorții.

Dragii mei cititori, vă invit să participați la un „brainstorming” cum zice englezul, să găsim cât mai multe idei despre cum putem ajută conștiința nostră, a fiecăruia, să crească, iar noi, să ne apropiem cu pași siguri de acel echilibru mult dorit.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *