Povestea adevărată a unei pasiuni

Povestea adevărată a unei pasiuni

Pasiunile adevărate ajută copii să se găsească pe ei înșiși când devin adulți. Descoperă povestea adevărată a unei pasiuni: cum se formează pasiunea pentru citit într-un copil și care este adevăratul ei scop, descoperit la vârsta adultă.

Dacă ești nou pe aici, bine ai venit! Dacă mă urmărești de ceva vreme știi deja că îmi place scrisul mai exact: să citesc și să scriu.

Ceea ce nu știi însă, este că dragostea mea pentru cărți a dezvoltat mult latura mea empatică și creativitatea.

În copilărie îl vedeam mereu pe tata citind câte o carte. Cred că era mult mai confortabil citind decât să stea de vorbă cu mine… Anii au trecut, iar eu țin minte și acum coperțile poveștilor nemuritoare cu care m-am conectat.

însă cea dintâia lectură care mi-a rămas în minte este Legendele Olimpului. Undeva prin clasa a 7-a m-am apucat să îi lipesc coperțile care se destrămau la fiecare răsfoire, atât de mult țineam la ele. Acolo am descoperit intrigile – cum se crează și ce aduc cu ele. Tot acolo au început întrebările despre viață și despre ce putem face noi, bieți muritori să avem o viață mai bună.

”Dragostea pentru cărți se cultivă”… probabil. Însă, ca adult, cu o viață plină, mă gândeam cu nostalgie cât de mult mi-ar plăcea mie să mai citesc (amintindu-mi de bucuria aceea). Apoi, am avut cea mai importantă revelație.

Pentru prima oară mi-am dat seama că cititul rămăsese ceva ce mă conecta cu o parte din mine rămasă în trecut la fel ca tata care a plecat dintre noi în urmă cu mai bine de 10 ani.. Așa am început să mă gândesc la ce mi-ar plăcea mie cu adevărat să fac cu timpul meu, iar acum pot spune că am descoperit.

Am descoperit ca “Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe…” asa cum spunea Ionel Teodoreanu, iar dragostea de carti era de fapt dragostea de viață și de mai bine.

Acum găsesc frumusețea în oamenii care mă înconjoară și decât să stau să citesc o carte, prefer să mă conectez real și autentic.

Dragul de povești scrise s-a transformat în drag de oameni adevărați. Azi, scriu și eu ”povești cu sens” pentru cei care caută, și pentru cei care vor mai mult decât să citească primesc atenția mea nemijlocită în programele de coaching dezvoltate pentru ei și nevoile lor.

dragostea este in ochii privitorului

Ceea ce ți-am povestit mai sus de fapt nu este despre povești.

Este despre conexiunea autentică dintre oameni. Despre cum un copil se conectează cu ceva care spera să îl ducă mai aproape de tată și despre cum, nemaiavând scopul de a se conecta cu el, își găsește adevărata chemare și pe sine însăși. Apoi, își vindecă rănile și pășește într-un viitor mai frumos alături de proprii copii și trăiește conștient de fiecare gest pe care îl face.

Aceasta este povestea adevărată a unei pasiuni, a mea! Dacă seamănă cu a ta, dacă încă resimți un gol interior atunci când te gândești că nu ai găsit încă ceva care să îți bucure inima și care nu depinde de cineva, eu te pot ajuta să descoperi ce ai tu nevoie.

Povestea adevărată a pasiunii tale din copilărie care este?

2 thoughts on “Povestea adevărată a unei pasiuni”

    • Buna Cristina!
      E prima data cand te vad si ti-am citit povestea. As fi interesata cum m-ai putea ajuta sa imi gasesc/regasesc pasiunea vietii.
      Am facut pictura cand eram mica, parintii m-au stopat sa dau examen la Tonitza, considerand ca erau tentatii prea mari pt o copila de 15 ani care sa stea la camin in Bucuresti, etc. Usor, usor, pasiunea s-a estompat, am zis ca ma voi apuca de pictat la pensie…
      Am facut o cariera de succes in chimie, cu doctorat, apoi in protectia mediului si antreprenoriat in acelasi domeniu si acum am ajuns la pensie…
      Si am constatat cu regret ca abilitatile de a desena/picta s-au cam dus pe apa sambetei, dar si dorinta de a ma reapuca se stinge cand vad ca nu mai iese din mana mea “tabloul“ visat. Si parca nici nu mai visez tablouri… Mi-ar place mai mult sa invat sa cant la muzicuta (chiar mi-am luat una, dar nu am mai exersat), sa dansez, sa ma misc in general, pentru ca e mai benefic pentru sanatatea mea destul de incercata de indelungata munca sedentara in fata calculatorului.
      ………
      Am vazut ca ai avut mari constrangeri financiare si am inteles din povestea ta ca le-ai depasit. As fi interesata sa stiu cum ai facut. (ti-am citit comentariile date Danielei Irimia pe grupul Antreprenoriat feminin… si am rezonat cu tine la ideile despre citit carti. Asa am intrat sa iti citesc povestea).
      Asadar, concluzionand:
      -am inteles in viata asta ca dand valoare oamenilor te simti implinit (si am avut multe momente din acestea)
      -nu reusesc sa imi descopar adevarata misiune pe care o am pe aci pe pamantul asta, cate zile mi-o mai da Domnul (pana acum cativa ani ziceam ca misiunea mea e sa am grija de familie, sa le asigur traiul zilnic si sa imi fac meseria cu pasiune, asa cum am facut-o de altfel). Dar parca e prea putin. As vrea sa fiu o “woman with a mission“, dar nu imi gasesc misiunea (ha, ha, ha). Dar trebuie sa fac si bani.
      Daca nu ar fi aceasta ultima constrangere poate ca lucrurile ar fi mult mai simple.
      Care e parerea ta/ sfatul tau?
      Cu apreciere si sincere sentimente!
      Ela
    1. Stancovici Cristina

      Cristina Stancovici
      Sun, Apr 11, 12:22 AM
      to Cristina

      Buna Ela,
      Iti multumesc pentru impartasire si apreciere.
      Ceea ce este misiune personala este atat de singular incat orice sfat poate avea 50% sanse de succes.
      Eu am definit-o pe a mea privind la viata mea si luand aminte la ceea ce am vazut in jurul meu.
      Sfatul meu este sa iti intinzi aripile si sa deschizi usa oportunitatilor.
      Cum?
      Cu ajutorul potrivit, asa poti sa gasesti implinirea mult mai aproape decat iti imaginezi, asta fac eu in fiecare sesiune pentru cei cu care lucrez. Doar tu poti alege ceea ce este mai potrivit pentru tine.

      cu drag,
      Cristina

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *